Sănătatea femeilor aflate la menopauză: Hipertensiunea arterială
În tranziția către menopauză, multe femei se confruntă cu simptomele disfuncției
vasomotorii („bufeuri”) care le pot afecta activitățile zilnice normale. Odată
cu scăderea nivelului de estrogen, factorii de risc pentru boli ale inimii devin
mai evidenți, în special când vorbim despre hipertensiunea arterială.
În multe țări, cardiologii și ginecologii și-au unit eforturile în
ultimii ani pentru un management mai bun al pacientului și a rezultat într-un
consens care subliniază importanța evaluării riscului cardiovascular la femeile
aflate în perimenopauză.
Menopauză sau hipertensiune arterială? Simptomele care ne păcălesc
Hipertensiunea arterială este de departe cel mai important factor de
risc care afectează femeile în primii ani de menopauză. Aproximativ 30 până la
50% dintre femei dezvoltă hipertensiune arterială* înainte de vârsta de 60 de
ani, iar debutul hipertensiunii poate provoca o varietate de simptome care sunt
adesea atribuite menopauzei: tulburări de somn, dureri de cap, palpitații,
bufeuri, anxietate, depresie, oboseală etc.
O altă modificare importantă care are loc în preajma menopauzei este creșterea rezistenței la insulină, care determină modificări nefavorabile ale tensiunii arteriale și ale metabolismului lipidelor, creștere în greutate și dezvoltarea sindromului metabolic. Toate acestea, cumulat, se pot traduce printr-un risc crescut de a dezvoltă boli de inimă, infarct, comoții cerebrale sau blocaj renal.
Femeile cu antecedente familiale de hipertensiune arterială și femeile
cu antecedente de hipertensiune în timpul sarcinii prezintă un risc crescut de
a dezvolta hipertensiune arterială în această perioadă. În ciuda prevalenței
ridicate a hipertensiunii arteriale la femeile de vârstă mijlocie, mai puțin de
jumătate dintre paciente primesc însă un tratament adecvat.
În concluzie, evaluarea riscului cardio-vascular
al femeii ar trebui să fie primul pas în evaluarea și tratamentul simptomelor
de perimenopauză, având ca prioritate ajustarea stilului de viață și ținerea
sub control a tensiunii arteriale. Deoarece riscul absolut de evenimente
coronariene este scăzut la femeile sub 60 de ani, există un interval de timp de
zece ani de la debutul menopauzei când femeile sănătoase cu simptome severe provocate
de menopauză pot profita de efectele benefice ale terapiei hormonale.
Terapia
cu hormoni – pro sau contra în caz de hipertensiune arterială?
La femeile cu simptome severe de menopauză și
care prezintă un risc scăzut de boli cardio-vasculare, utilizarea hormonilor
sintetici poate fi de mare ajutor. În schimb, terapia de
substituție hormonală (TSH) nu ar trebui prescrisă la femeile cu vârsta de
peste 60 de ani și la femeile cu risc crescut de boli de inimă, și ar trebui recomandată
cu prudență fumătoarelor și diabeticelor.
Simptomele disfuncției vasomotorii („bufeuri”) apar la 50 până la 70%
dintre femei în perioada de tranziție la menopauză și sunt direct legate de
scăderea producției de estrogen. Estrogenul previne
acumularea de depuneri pe pereții arteriali, prevenind, de asemenea, îngustarea
arterelor. În timpul menopauzei, nivelul de estrogen din organism scade, iar
arterele trebuie să facă față unei presiuni crescute, femeile devenind astfel
susceptibile de probleme cardiace.
Cu toate acestea, TSH poate duce în unele
cazuri la hipertensiune. Potrivit unor studii de prevenire ale bolilor de inimă
conduse de Women's Health Initiative (WHI), utilizarea TSH le-a făcut femeilor mai
mult rău decât bine, comparativ cu cele care au luat placebo. Pe scurt, în
multe cazuri, efectul terapiei hormonale asupra sistemului cardiovascular a
fost dezastruos la femeile cu vârste cuprinse între 50 și 79 de ani.
*Tensiunea arterială normală pentru adulți
este în jurul valorii de 120/80 mm Hg. Orice valoare care
depășește 140/90 mm Hg se încadrează la hipertensiune arterială, cu
risc mare de afectare a sănătății.
Comentarii
Trimiteți un comentariu