Primele simptome neînțelese și vizita la medicul care nu m-a putut ajuta
Așa a început călătoria mea prin lumea premenopauzei: cu o vizită la medic pe care nu am s-o uit niciodată, pe cât de hilară, pe atât de frustrantă la momentul respectiv. Un medic simpatic care mai avea să strige „Nu ți se întâmplă nimic, ești perfect sănătoasă, du-te acasăăă!!” Mă rog, a cam făcut-o, dar hai să o luăm cu începutul: Niște banale transpirații de noapte, la 35+, care – pe lângă faptul că au apărut dintr-o dată și m-au surprins ca intensitate – mă deranjau și fizic și psihic. Mi se părea de-a dreptul dezgustător să mă trezesc în miez de noapte cu tricoul fleașcă, în special în jurul gâtului și al pieptului. Și, ca orice român autentic, am început să studiez problema, pe… sfântul google. Mi-a dat cu panică atunci când am văzut că poate fi simptom de inflamare a tiroidei, așa că nu am stat pe gânduri și m-am programat instantaneu la endocrinolog. Un medic – așa cum am zis deja, simpatic – cu care mai avusesem de-a face de câteva ori în anii dinainte de acest episod. Și ...